Sau de ce #letsdoitro nu rezolva nimic. Si nici alte initiative de genul asta. Si ca sa explic o sa încep de la inundatii, spre exemplificare. Am vazut - si m-am saturat de cât am vazut - reportaje cu oameni care stau si-si plâng de mila în timp ce altii le ridica diguri, case sau mai stiu eu ce. Fac asta (repetati dupa mine pâna pricepeti) pentru ca vin altii si le fac treaba. 

Acum niste ani aveam gropi pe strada. Si-am umblat printre vecini cu “hai ba sa le astupam cu ceva” dar nu am reusit sa sensibilizez pe niciunul dintre ei. Asa ca am facut rost de pietris (pe atunci strada nu era asfaltata) si-am început sa-l car cu galeata si sa-l asez prin gropile alea. Se uitau la mine de dupa garduri dar n-au miscat un deget. Noaptea urmatoare au miscat însa, au scos pietrisul pe care l-am adus si l-am pus eu pentru ca aveau nevoie de el prin curti.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca nimeni nu face nimic daca altcineva se apuca sa faca pentru el. Sunt în stare sa pun pariu ca la anul, daca mai faceti un Lets do it, veti gasi acelasi jeg, daca nu cumva mai mult, pentru ca deja au învatat ca veniti sa strângeti dupa ei. Nu asta e solutia. Solutia se numeste amenda sau si mai bine slujba în interesul comunitatii. Daca vreti o tara curata puneti-i pe aia pe care-i prindeti murdarind sa mature strada o saptamâna si nu orice strada, ci cea pe care locuiesc, ca sa-i vada vecinii. Nu organizând chestii si urmarind pe urma daca ati aparut la televizor sau nu.

Pentru ca, daca nu ati înteles înca, suntem o natie aparte. Atât de aparte încât daca ar veni cineva sa ne-o frece regulat, nici macar o laba n-am mai face cu mâna noastra.