Azi am fost cu copilul (cu clasa cu tot) la circ. Si-am observat pe drum o chestie foarte interesanta care m-a facut sa-mi amintesc de situatii similare din propria copilarie: pe drum, din autobuz, copiii faceau cu mina oamenilor din masinile sau din autobuzele de pe cealalta banda. Erau veseli si-si impartaseau bucuria cu cei pe care-i intilneau pe drum.

Nimeni nu le-a raspuns la gest. M-am uitat cu atentie, absolut nimeni. Trist si posac, incrincenat in nevoia de a fi primul la stop, romanul e lipsit de orice fel de reactie de simpatie sau bucurie.

Dupa un timp, copiii s-au potolit. Ce rost are sa faci cu mina cuiva care nu iti raspunde, nu? Probabil de-aia sintem si noi asa: nimeni nu ne-a bagat in seama bucuria, atunci cind ne-am manifestat-o.

(fotografie facuta cu telefonul, iertare).